Simt sărutarea vântului de toamnă...
Pe pleoape, simt sărutarea vântului de toamnă
Ce-mi dă fiori... și adierea lui mă-ndeamnă
Să-ntorc, pios, o pagină îngălbenită din trecut
Și să revăd imagini trăite cu drag, demult, demult...
Atâtea toamne ruginii, prin inimă s-au scurs...
Dar nu știam, pe-atunci, că merg înspre apus,
Căci tot ce era floare, culoare,-n jurul meu,
Păreau o primăvară ce dăinuie mereu!
În fiecare anotimp, și-n fiecare zi, iubirea înflorea
Și-n suflet era cald, lumină, un soare strălucea,
Iar în priviri avide, strânsesem tot lumescul,
Căci tu, tinerețe, mi-erai universul!
Iar visele-ndrăznețe zburdau înaripate,
Nimic nu le oprea și dragi îmi erau toate!
Atât alint și pace, speranță, mângâiere,
Mă-nvăluiau în cânt, parfum, în dulce adiere!
Unde-ați plecat voi, ani de scumpă tinerețe,
De vrajă și tumult, speranță, frumusețe?
Pe unde v-ați ascuns, de nu vă mai găsesc
Și m-ați lăsat în lacrimi, de doruri să tânjesc?
Acum, totu-i pustiu... e frig... și sufletul suspină
Sub ploaia care cade, șoptindu-mi în surdină,
Că toamna va pleca, de iarnă, alungată,
Cu ea... trece și viața, de viscol, spulberată...
poezie de Rodica Grigorie
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre primăvară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.