Percepţie colectivă

E dreptul adevăr; îs soluţii în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?

Ce simplă-i raţiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleaşi experienţe,
Extrapolate în grup, din simple existenţe
Se repetând citatu', în simbolic autor!

E simţul natural, recunoscut genune
Şi care-şi umple fire călătorind senzaţii,
Să aprindă neuroni cu certe dedicaţii...
Specialişti, experţi, modeştii fără nume!

Iar natural, natură, imensitate şi una,
Nu ştie pervertire, minciuni, mistificare,
Că-şi apără etern, ce nu cunoaşte "moare"...
Doar maşinal respectă acelaşi "totdeauna".

Ce greu e de înţeles cum "sapiens" dezminte
Apelativ "pro domo", doar invocat pretins
La empirism mascat, superlativul "Homo",
Ce- amestecă-n mojar falsul, real... distincte.

Hidoasă apologie, de inducere parşivă,
Perpetuează timpul fără asumată lecţie,
Că tot ce nu-i lăsat şi-i doar indus, percepţie
Sinucigaş ascunsă, e-o moarte colectivă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!