Îndoiala
A fost în sufletul meu adânc îngropată
îndoiala ce timpul nu poate s-o șteargă,
îmi schingiue inima ca lancea-nvăpăiată
și nimeni pe lume nu poate să-nțeleagă.
Sub picioare prăpastia mi-se deschide
și văd că viața-mi este în mare pericol,
mă simt incapabil de a mai decide,
căci furii se abat asupra-mi ca viscol.
Căzut-am victimă gândirii profunde,
mi-am simțit sufletul aspru bătut
de frică ori de -ndoiala ce mă pătrunde,
iar să mă apăr de acestea n-am avut scut.
Un cutremur din inima mea se aude.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.