Coloana infinit de oficială

Pe negru, rulează lucioase mobile
În negre vopsele, cu geamuri de fum,
De-un stins, din roşeaţa de "flash"-uri sterile
De cald, cum şi albastru'... ce se aprind în comun.

Nimic nu opreşte din goana stupidă,
Ce vrea lenea zilei s-o facă urgenţă,
Turnată-n statui, de putere, avidă...
Ce stau răsturnate... de exces de potenţă...

... Figuri împăiate în zâmbet perfid,
Se-ascund tolănite pe scaune-n piele
Şi, dând importanţă mutacului zid
Că nu-s responsabilii... alese lichele!?

E negrul de ciocli, ce moarte pronează,
Că bine promis e privat, în palate
Şi locul în stradă, permis, se visează,
De trec ei, că lor le-aparţine... dreptate.

Simbol mortuar e cortegiul hidos,
Ce aleargă să spulbere vieţi opozante;
Baştanii "Coloanei...", târând mocirlos
Popor de-un Brâncuşi, cu... "... infinite" perdante!

Sunt hoituri "alese"... în rânjiri halenante.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!