Tainică iubire
Copilă, noaptea îmi apari în vise
din a căror mreajă nu pot să mai ies,
vreau a te purta cu mine cât mai des
pe astrale drumuri de noi deschise.
A fost să fii iubirea mea cea veche
în adolescența mea la-nceput,
când te iubeam tăcut și n-ai știut
c-aș fi vrut atunci să fim pereche.
Nu ți-am spus vreodată la ureche
un cuvânt de amor ori alte cele,
nu te-am sărutat sub cer cu stele,
Te-am iubit în taină, în tăcere...
Destinul m-a dus în depărtare,
suspinul de atunci încă mă doare.
sonet de Ioan Friciu (28 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.