Aserțiune prin remember poetului Girel Barbu după Girel Barbu
Ce lacrimi concave, ce lacrimi
Ți-ai strâns Dumnezeule-n mine,
Ce spuză de jar și de patimi...!
Deci, vreau să te-ntreb, ți-este bine?
Ce toamnă convexă, ce toamnă
Îți pregeți, poete, spre mine,
Dar eu rămânea-voi o doamnă...!
Deci, sincer, te-ntreb: ți-este bine?
Scrisoarea, o, Doamne, scrisoarea
A-ngălbenit de prigoana din tine,
Și-n curând o va prinde ninsoarea...
Mâhnită te-întreb: poete, ți-e bine?
Icoana-n perete, icoana
O mai ții să te-nchini pentru mine?
Cuțitu-ți îmi spintecă rana...
Smerită, te întreb: ți-este bine?
Ce noapte frumoasă, ce noapte
Am trăit, ah, la doi pași de tine
Iar apoi mi-ai ucis gânduri... șoapte...
Și, totuși te-ntreb, ți-este bine?
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre smerenie
- poezii despre sinceritate
- poezii despre scrisori
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 28 septembrie 2015: |
| Dumnezeu încă mai plînge în mine Și lacrimile lui prin inimă îmi curg Din zori și pînă seara-n amurg... Cum s-ar putea să-mi fie bine? De trei ani toamna nu mai e toamnă E o viperă ce mușcă din mine Tu ai fost și ai rămas o doamnă Îți răspund sincer. nu-mi este bine! Scrisoarea mai poartă parfumul Lăsat în cuvinte de tine Și plînge după pașii tăi drumul Tu crezi că îmi este bine? Icoana-n perete icoana Mai suspină rugăciuni pentru tine Cuțitul curăță iată rana Vreau din nou să fie bine. O noapte lungă cît o mie de ani Aș vrea să trăiești la un gînd de mine... Apără-ne Doamne visul de dușmani Să pot răspunde: Mi-este bine! |
2 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 28 septembrie 2015: |
| Iată o mostră că se poate restabili o legătură întreruptă brusc. FELICITĂRI, pentru amândoi! |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 28 septembrie 2015: |
| Lady! Dacă tot te întorci la ceapeu, lasă-ți titlul nobiliar la garderobă. Proletara din tine e incurabilă. Sper că după convexitatea acestor versuri concave ți-e foarte bine. Acum pricep mai bine de ce epopeea neamului nostru se numește Țiganiada. |
4 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 29 septembrie 2015: |
| Iar nepăsarea dumneavoastră e incurabilă! Eu am perceput-o ca dispreț total! Mă pregăteam să plec, atâta tot! "A trăi e o pedeapsă mai mare decât moartea!" |
5 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 30 septembrie 2015: |
| Domnule SIR Ca să te întorci undeva, trebuie să pleci, mai întâi de la acel, undeva! Sunteți de acord? Eu n-am fost niciodată la CEAPEU, nici tatăl meu, nici tatăl tatălui meu nici tatăl, tatălui, tatălui meu! Prin urmare, nu mă voi întoarce, acolo de unde, nici n-am plecat! Domnule SIR (?) Această poezie mi-a fost inspirată (după cum am și menționat în titlu), de anumite versuri dedicate (destul de timid) inițialelor numelui meu (I.M.)! Deci, bunul simț m-a obligat să dau o șansă gratitudinei mele incurabile! Nu-mi place să rămân datoare, domnule, știți bine asta (sau nu?) Domnule comentator, legiuitor al edictelor Nobleței! "Proletara din TINE", nu este nici mai mult, nici mai puțín, decât, accepțiunea mea față de oameni (buni sau mai puțin buni), așa cum sunt ei, în realitate! Este, dacă vreți, tocmai noblețea cu care mă șantajați și pe care, dumneavoastră o aruncați, din când în când, cu nonșalanță și frenezie, la groapa de gunoi (neecologică)! Instinctul "proletar", câștigat, din nefericire (sau fericire?), în impactul meu viager (în copilărie) și statutar (datorită profesiei) cu lumea pestriță și gemută, nepercepută de domnia voastră, instinctul meu uman, ziceam, e permisibil oamenilor aceștia contemporani cu mine, de toate rangurile, mofturile, spețele, educațiile, pretențiile, hachițele, malițiozitățile! Și, desigur, așa vreau să rămână! Coaptă? De aceea și tocmai de aceea, chiar și pe dumneavoastră partea mea proletară vă acceptă, înțelege, respectă, iubește, ca ființă umană, legitimă, normală, creată de același Dumnezeu! Domnule, sunt o persoană normală, ca toate persoanele normale! Una care știe, vrea și poate, absolut orice a îngăduit Creatorul: să râdă, să plângă, să strige, să se-nfurie, să respecte, să ierte, să tolereze, să mulțumescă, să vrea, să nu vrea! Dar, din nefericire pentru mine (și fericire pentru cei din jur), sunt, ce e drept, un pic mai naivă, mai copilăroasă, mai credulă, și, nota bene, "mai" naturală (la propriu și le figurat), decât alții! Asta e tot, onorabile SIR! Vă rog să analizați mai atent versurile mele și, poate, le veți înțelege mai bine sensul, rostul, semnificația! |
6 Antiaga [din public] a spus pe 22 februarie 2016: |
| Amuzament de sus până jos, de jos până sus, și la dreapta și la stânga. |
7 Andrada Stuparu [din public] a spus pe 17 martie 2021: |
| Doi poeți minunați! Vă iubim! |