* * *
Nu-n zadar suflat-ai vânt
Nu-n zadar ai fost furtună,
Cineva spre nou avânt
Ochii mi-a umplut cu lună.
Sub al nu știu cui alint
Am uitat tristețea mută,
După lumea de argint
Tainică și neștiută.
Nu mă mai frământă-acum
Spaima stelelor eterne.
Îndrăgii al clipei scrum
Și tăcerea ce s-așterne.
Toate freamătele tac,
Totul limpezit sticlește,
Asfințitul ca un mac
Purpuriu pe iaz plutește.
Zâmbetul descătușat
Spre priveliști se prelinge
Cerul, vacă ce-a fătat,
Vițelușul roș și-l linge.
poezie celebră de Serghei Esenin (1917), traducere de George Lesnea
Adăugat de Monica
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre vaci
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre spaimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.