Persistența memoriei
un țărm marin apocaliptic, iubite
brodat cu ceasuri parcă topite de soare
parcă răsfrânte peste miticul timp,
freamătă materia topită în cazane solare
curge în magma timpului revolut.
suspendată într-o stare de vis aievea
mă joc cu ideea de timp absolut
mi-ntorc toate ceasurile vieții vândute
acestei mirifice patimi numită reverie
acestui vis tainic aureolat- numit poezie-
și ele mi-arată ora memoriei absolute
doar ea este ora adevărată și profetică, iubite
pe noi, un ocean de iluzii ne înghite.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ceas
- poezii despre Soare
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre reverie
- poezii despre ore
- poezii despre ocean
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.