Eu, legată de tine

eu, legată de tine
printr-o spinare de stea
şi printr-o agrafă de sânge lunar
pusă de tine în părul de jar
printr-un arc voltaic ceresc
şi de durere pusă să strălucesc
eu, trebuind să aştept răsăritul
o altă noapte şi o altă eternitate
să te iubesc şi s-adorm
eu, amân precum o moarte
în cuvinte, pierzându-mă
pentru fericirea cuvintelor
o să înţelegi viaţa păsării
ce arde de dor pe ploi de jar
nu ştiu cine pleacă şi cine râmâne
singurul trup e al nostru murind
singura dragoste e a noastră
fără spaţiu şi timp.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!