După ce nu am întâlnit eremitul de pe Muntele de la Apus
M-am cățărat spre sihăstria de aici, din vârful muntelui,
Fără nici o oprire de-a lungul celor zece mile.
Am ciocănit la ușa ta, dar nu a răspuns nimeni;
Am zărit prin dezchizătura ușii scaunul gol de la masă.
Poate că ai ieșit la plimbare cu ricșa ta acoperită,
Sau, mai degrabă, la pescuit pe unul din iezerele toamnei.
Cu regretul că s-ar putea să nu dau de tine,
Ai devenit subiectul meu de meditație
Splendoarea ierbii de aici, împrospătată de ploi,
Melodiile pinilor din apropierea ferestrei tale.
Mă las pătruns până-n adâncul ființei de tot ce văd și aud,
Liniștindu-mi simțurile, împăcându-mi inima;
Și cu toate că nu se află aici nici oaspetele, nici gazda,
Există oare motiv să cred că nu a fost o vizită perfectă?
... Spre seară am coborât muntele.
De ce aș fi continuat să te mai aștept?
poezie de Qiu Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre toamnă
- poezii despre simțuri
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- poezii despre pescuit
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.