Sfântul Cutare Poetul
Orice atingeam, drăcia dracului, devenea poezie
astfel că ajunsesem, obsedat fiind că voi muri de foame, de sete,
să-mi ung mâinile-ntruna cu spirt albăstrui și leșie
paharul de vin se-ntrupa-n vers, scaunul, foile cu sonete
toate obiectele, mai mari sau mai mici, aparatul de ras
hainele, altimetrul, până și ochelarii, adidașii, ceștile de cafea
chiar și ființele, gălbuiul canar, Jean, motanul cel gras,
cățelul vecinilor, un bichon, stupoare: iubita - poezie și ea
așa că, nemângâind femei, lipsit de-un asemenea păcat
teologii așa-i zic, cu sau fără motiv, habar n-am,
de ce n-aș fi eu însumi, ca alții, încă și mai fraieri, sanctificat
să se-nchine toți apoi la mutra mea icoană strivită sub geam
dar faceți-o de pe-acum, fraților, să particip și eu
vreau o ditamai masa, lungă, lungă cât veacul, în curtea bisericii
și pe ștergare lucinde întinse de vreun firoscos alizeu
care să sufle ca foalele și-n fustele în care clericii
se-mpiedică, ștergare donate de vreo poporancă țâțoasă
să puneți pe ele, spuneam, înșirate de-a lungul bunătăți cu nemiluita
bordeaux-uri, pastrame-nmuiate-n sirop de melasă,
bojoci de prigorii, brânzeturi albastre, friptă la jar ursita
dar despre mine să nu știe nici vântul, nici pământul că-s eu
și-ascuns printre ceilalți meseni, veniți cete-cete, de peste tot, anonim,
la fel de neînsemnat ca un miniatural scarabeu
s-ascult cucerit simfonia pentru țambal, înălțare și țintirim
și slujba, desigur, cu obligatoriile sale temeiuri
cine-i omul și ce-a dres pe atunci când trăia, ce minuni a-ntreprins
a zburat, n-a iubit, cât a plâns, a făcut din iaurturi uleiuri
a-ndurat suferințe atroce, s-a lăsat totdeauna învins?
vor cârti avan păcătoșii "n-am prea vrea un poet printre sfinți
ăștia au avut meserii serioase, întrebați, oameni buni, catihetul
unii au fost negustori, alții meșteri dulgheri, călugări neîndoios de cuminți
și câte altele, cum o să-i zicem Sfântul Cutare Poetul?"
poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Georgiana Romanați
Votează! | Copiază!
Cartea "Livrescu" de Mihail Soare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihail Soare. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre meșteri
- poezii despre lactate
- poezii despre iubire
- poezii despre câini
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 D.D.Petrescu [din public] a spus pe 16 decembrie 2015: |
| Jos pălăria, maestre, entuziasmant poem! Vă doresc sărbători fericite! |
2 D.D.Petrescu [din public] a spus pe 16 decembrie 2015: |
| Încă ceva : spre bucuria mea am găsit cartea la Cărturești online, după ce alergasem cu limba scoasă peste tot. |
3 Corina Popescu [din public] a spus pe 11 iunie 2016: |
| Probabil un crez artistic - anonimatul poetului purificat până la sfințenie prin arta sa. Foarte frumos, o poezie de mare expresivitate. |
4 Doina Teodoru [din public] a spus pe 27 noiembrie 2016: |
| Poemul este unul cu adevărat memorabil. În mod cert cheia este cea oferită mai sus de Corina Popescu. Mihail Soare este, așa cum spunea un alt poet important, Șerban Codrin, singura amenințare reală pentru piedestalul discutabil al lui Cărtărescu. |
5 Emilia S. [din public] a spus pe 27 februarie 2017: |
| Avem datoria morală de-a ne recunoaște valorile. Cuvânt care se scrie fără ghilimele. Și se exprimă lăsând la o parte frustrările, resentimentele proprii spiritelor gregare. Un poet uriaș, cum spunea Emil Lungeanu într-un interviu. |
6 Yorick [din public] a spus pe 28 februarie 2017: |
| Scurta alocuțiune pe care ne-o supuneți atenției ca pe o sfântă admonestare, este, scuze pentru nevinovata-mi neînțelegere, puțin cam confuzică. Primo: nu rezultă, de nicio culoare, care este acel cuvânt pe care-i musai să-l scriem, moral, cu ghilimele. Secondo: ce au ghilimelele în antiteză cu frustrările și resentimentele de orice fel, gregare sau precare? Terzo: poetul despre care ar fi trebuit să știm că-i uriaș este Sfântul Cutare sau altcineva, cu o meserie mult mai serioasă: scriitor, semizeu și filosof? |
7 Agamemnon [din public] a spus pe 28 februarie 2017: |
| Un poet respectabil. Demn de a fi citit. Dar nu-l faceți uriaș! Uriașii au fost niște monștri... Vorbind de dl. Soare, nu folosiți ochelarii de soare ai lui Don Quijote, când interpreta poetic morile de vânt! Exagerările ditirambice pun poetul într-o lumină nepotrivită. Pe nedrept. Mai strălucitor decât Soarele este poetul. Mai înalt decât Everestul. Și mai lung decât regizorul Lungeanu. |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 28 februarie 2017: |
| Pai parca Midas, ala care transforma biftecul in aur (fara sa fie patron de combinat zootehnic) nu era poet. Un sfant (poet sau cantaret in strana) nu transforma prin atingere. Marea lui arta e neatingerea (nu tinerea, ci abtinerea). Din acest motiv titlul mi se pare neinsiprat. Domnul Soare e un versificator abil, care, daca va reusi sa traiasca in poezie si nu va fi ispitit sa-si transforme viata in poezie (adica intr-o sterilitate boema cu plete rebele si baute tembele) va avea un viitor literar demn de numele sau mic (Mihail). Chiar daca nu sunt egiptean ca sa venerez Soarele, marturisesc sincer ca textele dumisale mi se par cel putin agreabile. Iti doresc ajungi la zenitul literar, domnule Soare. |
9 Emilia S. [din public] a spus pe 28 februarie 2017: |
| Ne sutor ultra crepidam! Emil Lungeanu este un excepțional scriitor (un critic de-o originalitate covârșitoare - Manifestul ludic spune ceva specialiștilor, ageamiilor nu), regizorul Lungeanu este altcineva. Apropo de monștri : Paul Everac îl numea pe acest amărât de Lungeanu un monstru. |
10 Camelia Iordache [din public] a spus pe 1 martie 2017: |
| Pentru Gagamiță : http://www.uniunea-scriitorilor-filiala-bucuresti-proza.eu/Emil_Lungeanu.html |
11 Yorick [din public] a spus pe 1 martie 2017: |
| Noi intervenții scurte, minorcrepidariene! În totală contradicție cu spiritul clasic al specialistelor venerabile de azi până-ntr-o săptămână, praecipue! Cu atac nedisimulat la noi, amărâții ageamii neatingători de moaște lunguiețe și incitant strălucitare. De fapt, un manifest i-ludic, silabisit brevior pe un fond reiterat difuz-confuz, în care se introduce un nou termen: monstru, despre care clinul sau mâneca anteriorilor nu prevesteau nimic, dar apar și noi personaje model și noi apropouri. O nouă dovadă de patetism specific vulgului închinător de obol veneratorius, atât de necessarius, sfinților cu tare, poeții! Sau criticii, regizorii, revizorii... După ce apune soarele, orice licurici crede ca el este locțiitorul. Lucian Blaga. |
12 Agamemnon [din public] a spus pe 1 martie 2017: |
| Olelei! Mă atacă atâtea doamne, tocmai de 1 Martie, când n-am voie să le ating nici măcar cu un ghiocel! Păi, doamnelor! N-am vorbit eu frumos de poetul Soare? Ce vreți mai mult? Să spun că-i mai uriaș decât Heliade, sau decât soarele? Ceream doar mai multă prudență în folosirea calificativului "uriaș"! Că dacă Mihail Soare e uriaș, rămâneți fără calificative pentru celălalt Mihai (Eminescu) Despre Mihai al treilea regizorul și prozatorul Lungeanu am numai vorbe bune. Sunt puțin sceptic vizavi de competențele sale de critic literar. Calitatea de membru USR nu lămurește mare lucru. USR are aproape 2000 de membri, plus încă atâția la LSR și în partidul lui Dan Mircea Cipariu. Calitatea de membru USR nu te face magistrat la Judecata de Apoi a Poeților. Dar astăzi sunt o fire concesivă. Iau act și accept necondiționat că poetul Mihail Soare e uriaș, că prozatorul Mihai Lungeanu e uriaș, că doamnele Emilia și Camelia sunt uriașe. Mai aveți obiecții? |
13 Yorick [din public] a spus pe 2 martie 2017: |
| Partea roză a paharului: eu, de exemplu, ultracrepidarian ageamiu ne-monstru, cu statut discutabil și re-discutabil (și ca mine, probabil, alții), nu auzisem șohan despre acest solar poet ciomolungmian, darmite să-i citesc, fie și ocazional, poeziile, prozele, bloagele... Ei bine, de două zile, lecturile mele preferate și neostoite se înfruptă cu nesaț aproape bulimic din seva feculentă a creației scoase de la o naftalină destul de proaspătă de măriile lor, fanele poetese. Și știți care-i culmea? (Aș putea vârî falanga-n focul sacru că n-o să ghiciți!...) |
14 Agamemnon [din public] a spus pe 2 martie 2017: |
| E atâta lumină uriașă în această poezie, că la soare te poți uita, dar la M. Soare, ba.... |
15 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 martie 2017: |
| Culmea e ca il citesti pe Soare la lumina lunii si tot il gasesti fermecator, Yorickule. Sau e posibil sa fi patit ca Caragiale. Sa-ti placa un poet (cu nume de Mihail), desi nu esti un amator de poezie. Sau, dar asta n-ar fi o culme oarecare, ci un pisc himalaian, sa fi aflat o vorbulita fugage, dar favorabila (si exclus favoritista) despre d-l Soare, de la (c)Heliosul criticii nationale - n-l Namolescu. Gargamel, are mare (colosala as spune) dreptate. Soare (literatul) nu e orbitor. Acest epitet ornant ii apartine ii exxclusivitate lui Cartarescu. Marea hiba a d-lui Soare e localizata nu atat in textele sale, cat in numele, interesat, dar neconsacrat (de Nae Namolescu si altii) cu care nu se sfieste sa le semneze. D-le Gargamel, nu inteleg de ce va incapatanati sa va uitati la d-l Soare, si la diurnele sale productii literare. E pierdere de timp, pe cuvant! E o monstruozitate sa frecventezi autori nemonstruosi, e o impietate sa iti orientezi felinarele oculare spre scriitori nesacralizati de critica oficiala sau, pe scurt, laudati numai de lungeni. |
16 Pia [din public] a spus pe 3 martie 2017: |
| Ce sarcastic esti, domnule Agamemnon |
17 Yorick [din public] a spus pe 3 martie 2017: |
| Răspunsuri greșite. Toate trei. De la vârste destul de fragile, poeticul meu a rămas cramponat doar în două șabloane: Saint-John Perse și Charles Bukovski. De când am lecturat această poezie, aidoma altora din trecut, încerc, precum foștii milițieni la testul de inteligență, să o înfig în nesuferitele-mi alea de pătrate triunghiular-circular-romboidale. Și știți care-i culmea? |
18 Agamemnon [din public] a spus pe 3 martie 2017: |
| Vedeți, doamnelor? N-are rost să-i faceți Poetului statuie de uriaș... Soarta statuilor e tristă. Iorga a scris 1750 de volume. Dar vine în zbor un porumbel, care n-a scris nimic la viața lui, se așează pe chelia de bronz a savantului și-și face acolo treaba mare, fără remușcări și fără complexe... |
19 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 martie 2017: |
| Iorga a scris 1750 de volume.... Aracan si vai de mine! Si cand, Doamne iarta-ma a avut timp sa le reciteasca (in vederea unei minime si hipernecesare revizii tehnice)? Unde mai pui ca de la un om atat de cultivat si cu gusturi atat de alese precum ilustrissssssimul (parca era de extrema dreapta, carevasazica usor, SS-ist, mealui) Iorga e de asteptat sa nu lectureze chiar orice opuscul. Domnule Yorrick, eu nu gresesc niciodata. E drept ca uneori aproximarile mele (apropierile de adevar, cum s-ar zice) sunt mai ocolitoare decat si-ar dori insi exigenti si cu mania preciziei (a drumului cel mai scurt intre doua puncte de vedere) ca dvs. |
20 Agamemnon [din public] a spus pe 3 martie 2017: |
| Don Dănilă, Iorga avea o gândire distributivă și o incredibilă putere de muncă. Iorga chiar era uriaș. Nu-și recitea textele. Dicta simultan treburi diferite la mai multe secretare. Și-i mai rămânea timp să citească operele altora, și să fie deputat, ministru și prim ministru. Iorga nu freca menta pe net! |
21 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 martie 2017: |
| Domnule Gagamita, va conjur, aveti putintica rabdare! Dati-mi voie, sa va atrag atentia ca, in privinta frecatului de menta, a prolificitatii coment(r)a(c)toristice, dvs. sunteti un Iorga pe langa care subsemnatu' e amarat prof de istorie futurista cu juma de norma la seral intr-un catun electrificat doar cu ocazia tempestelor estivale. Va rog, nu mai invocati argumente autodistructive. Lasati-ma si pe mine sa va mai plasez o buturuga in calea triumfalei dvs. troici exegetice! Daca-mi permiteti, as prefera una de provenineta germana. Spuneati ca Iorga avea o gandire distributiva. De obicei epitetul se foloseste cu referire la atentie, dar ma rog, v-am atras atentia si cu alte prilejuri ca semantica nu e punctul dvs. forte (personal nu m-am prins care ar fi acesta de fapt si de drept). Reputatul istoric n-a fost chiar atat de distributiv, de polivavent in gandire. Profesorul Kant era mai distributiv decat el: functiona excelent si in gandirea speculativa si in cea stiintifica. N-am sa insir multiplele-i calificari didactice ca sa nu va plictisesc ca un izmanar frecator de izma ce sunt. Va trag atentia ca principala calitate a unei gandiri e profunzimea, nu distributivitatea. Iar profunzimea te opreste, te indeamna sa iei o pauza de . secretare . Sa te abtii de la exteriorizari verbale (torentiale) si sa te dedici unor interiorizari mentale (domoale). Lui Kant ii trebuiau sase ani sa scrie o carte, lui Iorga ii trebuiau sase secretare. Iorga este campionul incontestabil al frecatului de secretare. Dar va intreb? Ce sunt sase secretare conectate la acelasi server, d-le Gagamita? Un Internet, neicusorule. Iorga cu prodigioasa-i putere de munca si cu celeritatea distributivitatii de mesaje a creat un Internet cu mult inainte Ca Zeitgesist-ul sa fi avut o initiativa in acest sens. Era sa uit. Spre deosebire de Iorga, Kant n-a facut politica. Simtul moral s-a opus imperativ si categoric unei asemenea distributivitati a gandirii (si simtirii)patriotice. Iorga nu s-a multumit sa fie istoric, a vrut sa faca istorie. E clar ca suferea de sindromul Sergiu Nicolaescu (actor, regizor, vanzator de bilete, controlor, plasator, spectator scl, scl ). |
22 Yorick [din public] a spus pe 4 martie 2017: |
| Alți statuiabili în peisaj, dar cam bolnavi de deces, deci foarte ușor ștampilabili pe frunțile generos oferite spre satisfacerea necesităților firești ale menta-lilor internauți din cătunele electrificate, dar cu zeitgeist carlingian de te dau pe spate. Poate pe acolo nu s-a aflat încă, dar se toarnă, mai nou, statui vii, accesibile, cu soclu ambulant, cam cum sunt manechinii ăia alive, din vitrinele marilor shop-uri de fițe, care stau la atins, la selfie-uri, la dialog, pot fi duși, dacă este nevoie, la câte o nuntă, la petreceri diplomatice, chiar și la secțiile de ștampilat. Cheliile acestora, aviz amatorilor, charismatic bronzate, sunt mult mai accesibile speciilor de zburătoare cu zel purgativ excesiv, cum ar fi stănciuțele, de pildă (un fel de derivate din puii de pițigoi, ceva mai torențiale), care se hrănesc te și miri pe unde, cu ce le pică la cioc, de unde și tușeul așa imprevizibil de coroziv pentru bronzul frontal supra-expus. Latura atractivă a fenomenului este că respectivele bipeduțe pot să-și arate mușchii cu cărare pe mijloc, lucrați în sălile de lectură și pot pretinde feed-back-uri mai mult decât afabile și re-feed-back-uibile instant. Unde mai găsești așa pleașcă atitudinală? (Rhetorical question, no reply necessary!) |
23 daniel stanciu [din public] a spus pe 4 martie 2017: |
| Yorickule, inaltatorule de culmi pierdute irecuperabil in nourii retorici ai interogatiilor fara adresant, fara raspuns si cu alti "fara". Statuile ambulante si vii (adesea cu iz de podgorii) au o sensibilitate auctoriala care dauneaza bronzului imperturbabil al gloriei postume. De ce sa le irosim noi, pigitoii flotanti genetic (stramutati in pene de stanciute), care ne hranim din gunoaiele pe care un darz ocrotitor al valorilor perene le matura de pe diverse site-uri, timpul in care ar putea sa mai toarne un strat de bronz indelebil pe fruntile statuare? Cei suferinzi pe boala banala a decesului sunt mai putini presati de timpul marilor sperante editoriale. Bunioara, chiar si profilicul si distributivul Iorga a trebuit sa-si opreasca robinetele creatiei si sa le disponibilizeze pe superbele si mult incercatele dumisale secretare. Spre deosebire de tine, care ti-ai implantat un craniu histrionic ce te impiedica sa te exprimi univoc, Gargamel are o retorica mai clara. Sunt unele clipe (de gratie, fireste) in care am iluzia ca il pricep. Oricum, stimabilul m-a luminat in privinta creativitatii supra-omenesti (si ultra-pitigoiesti) a d-lui Iorga. Din minunata sa fabula, atat de clar ticluita (in comparatie cu textele dvs. mai alambicate decat fantezia unuia care a zabovit o zi si-o noapte cu gura lipita de mustiucul unui alambic) reiese ca secretul unei opere uriase sta in numarul gigantic de secretare. |
24 Agamemnon [din public] a spus pe 4 martie 2017: |
| Don Dănilă, Numărul de seceretare n-are nimic comun cu puterea de muncă a uriașului Iorga. Dacă ție ți-ar repartiza cineva două secretare, sunt convins că pe una ai trimite-o să-ți cumpere păpică, iar celeilalte i-ai face propuneri indecente. Așa că rezultatul meciului Iorga - Stanciu, în materie de cărți scrise ar rămâne neschimbat: 1.750 - 0! Ah! Am uitat un detaliu important. În afară de cele 1.750 de volume (1003 cărți, restul broșuri) savantul Nicolae Iorga a publicat și cca 20.000 de articole și recenzii. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an, cu "magna cum laude". La 23 de ani avea doctoratul. |
25 daniel stanciu [din public] a spus pe 5 martie 2017: |
| Scorul confruntarii dintre cei doi abili manuitori ai floretei literare (cu tusele tranzind a tus) pare greu de remontat. Vina apartine, fara doar si poate, secretarelor. Lui Iorga ii stimulau neuronii, lui Stanciu ii atata hormonii. Iorga exploata secretarele in interesul culturii, Stanciu isi imbogateste cultura explorand le « secretele » inerente utilei lor profesii. Iorga dicta secretarelor, Stanciu le asculta (aspiratiile si expiratiile cu tampla lipita de movilele toracale). Unii evaluatori externi (Gargamel) pretind ca scorul e net favorabil lui Iorga. Dar poate ca n-a u inteles ca teribila inclestare s-a purtat pe doua fronturi : cultural si sentimental. Pe al doilea front Stanciu a repurtat victorii insemnate. Si nu e putin lucru. Caci ce e cultura fara sentiment ? O floare fara parfum, o tigara fara fum |
26 Tot o doamnă [din public] a spus pe 6 iunie 2017: |
| Că sunt nește cârcotași de serviciu, dătători cu părerea, și la bocanci, și la sculptură, și că vor musai ultimul cuvânt, e clar. Bătutul apei în piuă e mândra lor specialitate. Sugerez celor care au și altceva de făcut și care au minimum de decență, să-i lase în plata Domnului. |