Perplexitate
Parcă sunt singur, în acest oraș.
Sunt un străin... pentru mine, pentru tine
E o senzație ciudată, să treci, fără să observe nimeni,
Printre trecători. Dar e seară. Stelele s-au aprins.
Nu mai e nimeni. Toți s-au sinucis.
Gândurile sunt confuze. Mă plimb pe străzi
Fără un tel. Sunt doar eu?
Mă sperii, zăresc o umbră.
Rămân perplex: ești tu.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.