Laudă unei minți mulțumite
Ei stau în bani până la brâu, dar vor până la umăr,
Eu am puțin, dar nu râvnesc s-am casa mult mai plină:
Ei sunt săracii, deși au averi fără de număr,
Iar eu sunt domnul cel bogat, cu starea mea puțină.
Ei sărmani, eu bogat; ei cu cerșitul, eu dăruiesc;
A lor e lipsa-, al meu prisosul; ei strâng, iar eu trăiesc.
poezie de Edward Dyer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Edward Dyer. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre numere
- poezii despre mulțumire
- poezii despre minciună
- poezii despre laudă
- poezii despre cadouri
- poezii despre bogăție
- poezii despre bani
- poezii despre avere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.