Gara Titu
trenuri trecând trist
prin gara asta mică și roșie
gar-gară
aș spune
aici peronu-i pustiu
și doar vântul rostogolește
o hârtie
paralel cu linii paralele
care se duc
se tot duc
până unde
știu numai ele
e târziu...
luna se stinge încet
și apune
iar eu pe nimeni nu am să conduc
pe nimeni să aștept
fantome se pierd sub valul de ceață
dă-l dracu de tren
că nici nu oprește
trag aer în piept
deja e dimineață
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre draci
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre hârtie
- poezii despre gări
- poezii despre fantome
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.