Ceas de toamnă
ceasul, tomnatic măsoară orele,
grăbită-i acum ziua s-apună,
se-ntrec în zbor rândunelele,
se strigă, se-adună...
nori cenușii dau năvală,
pe cerul tot mai aproape,
incurabil, atinse de boală,
frunzele ning,
căci stiu că n-or să mai scape.
vor pluti așa... spre oriunde,
desprinse de vântul tăios.
singuratice poteci, până unde
pașii mei veți purta,
prin aerul acesta grețos?
poezie de George Ioniță (august 2015)
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre ceas
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre rândunele
- poezii despre ore
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.