Scriindu-mi tristețea
Pronia cerească mi-a luat demult soția,
Acum mi-a răpit și fiul.
Cei doi ochi nu-s uscați încă,
Inima mea își dorește moartea.
Plouă și ploaia este absorbită de pământ,
O perlă se afundă în adâncul oceanului.
Scufundă-te în mare și poți găsi perla,
Sapă în pământ și vei găsi apa.
Numai oamenii se întorc la sursa primară, acolo jos.
Pentru eternitate. Știm asta.
Mă strâng în mine spre cine m-aș putea întoarce acum?
Emaciat, o umbră în oglindă.
poezie de Mei Yaochen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mei Yaochen. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre perle
- poezii despre tristețe
- poezii despre soție
- poezii despre ocean
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre căsătorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.