Testament
De-oi muri, mormânt săpați-mi
Sus pe o colină
Unde-i stepa nesfârșită,
Scumpa Ucraină.
Pe câmpiile întinse
Niprul între dealuri
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri...
Și atunci, când o să piară
Dușmanii din țară,
M-oi trezi și voi ieși eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri,
Unde Domnul șede,
M-oi ruga... Da' pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropați-mă, sculați-vă,
Jugul nimiciți-l
Și cu-al dușmanilor sânge
Sloboda stropiți-o.
Și-n familia frățească,
Mare și slăvită
Pomeniți-mă cu-o vorbă
Bună, liniștită.
poezie clasică de Taras Șevcenko (25 decembrie 1845), traducere de Iurie Barjanschi
Adăugat de Mihai Cucereavii
Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și textele în Vezi poezii despre dușmănie, poezii despre testament, poezii despre sânge, poezii despre moarte, poezii despre familie sau poezii despre bunătate