Amar de toți și de toate
Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineață ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu
Eu suflu-n cer că e fierbinte
și poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut
Tăcerea cântă la pian
și eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se știe
e goală rău și e zurlie
Și către cer cu fața-n sus
prietenii cu toți s-au dus
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.