Salut către necunoscuţi

Păşesc agale străzi şi, aleile, potecă,
Ecran, pe ziduri îmi sunt şcoala, bibliotecă,
Voi cunoscuţii, ai mei necunoscuţi,
Ce mâna vi-o întind, ai mei, cândva pierduţi,
Plecaţi de pe culoare, bănci de clase,
De la adresele, azi numere rămase,
Priviri sub pleoape abia întredeschise,
Scrutind în zare prietenii promise,
Trecute-n gânduri loc de înapoi
Sub teanc de lacrimi, bucurii, nevoi,
Reaşternute, iar, cu mâna peste păr,
Cu gest uitat, ascuns de adevăr,
Ce înviorase o clipă cât o viaţă,
Misterios trecută-n chip, o faţă...
Ce eram eu, ştiut de-o altădată,
Lăsat un vis pe aleea, odat' umblată...

Suntem deodată un cadru dintr-o filmotecă,
Staruri o zi, necunoscuţii de-azi, pe o potecă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!