Tradiție
Este o tradiție să plângi
Poetic și cast
Copii orfani cu părinți lângă ei,
Bătrâni cu copiii plecați.
Cu sufletul arzând ca o icoană
În visul părinților...
Depărtare!!!!!!
În suflet tăciuni, așteptare
Sub pașii nevolnici și grei.
Este o tradiție să plângi
La parastase și cruci
Pruncii morți, frați, părinți
Ce plecat-au cuminți
Ca un semn de-ntrebare -
Suflete risipindu-se-n zare.
Plângi, atâta timp
Cât mai crezi că se moare!
La răscruci sunt troițe...
Mănăstiri ridicate...
Toate-s semne lumești,
Sunt doar goana spre moarte.
Însă nimeni zidind
Fapte bune în viață
N-a-nălțat către cer
Pentru el, altă viață.
Suflet-înger, argat
Într-un trup de bazalt,
Zbaterea aripii tale
Este teamă și zbor,
Este dor și cântare!
E cântare și dor!
Plângi! Suferința e o tradiție.
Suflet biciuit de cuvinte și ură,
Plângi! Cu aripi muiate în zgură
Lasă-ți aripa murdară de sânge și plângi
Și te duce!!!!!!!!
Te cheamă șficuielnice vise
Să le ajungi...
Fugi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre aripi
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre copilărie
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre viață
- poezii despre tradiții
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.