Cronică rimată, dedicată volumului de versuri "Suflet la troc"

Tu mi-ai pus încet şi clar
Insomniile pe jar.
Noaptea mă trezesc şi stând
Eu îţi mai citesc un rând.
Îl repet şi îl reţin
Tot mai des, tot mai puţin,
Că mă porţi fără de vină
Pe covoare de lumină.
Mă văd neajutorat
Să-nţeleg ce ai visat
Şi ce sufletul tău crede
Când tu vezi ce nu se vede,
Când auzi ce nu se-aude,
Văzând dragostea oriunde,
Ţi-nţeleasă, dar şi ne,
Şi când e şi când nu e,
Şi de-i rece, şi de frige,
Încercând mereu să strige...
Chiar când n-ai nimic de zis,
Scrii frumos precum ai scris,
Despre tot, despre nimic,
Despre strop, despre un pic,
De oceanul din potop
Şi de picul dintr-un strop.
De-aş avea răbdarea ta,
Să culeg din cer o stea
Şi s-o pun cu ochiu-nchis
În splendoarea unui vis,
Pe din-nuntru să dogoare,
Să topească sloiul gheţii
În grădina dimineţii,
Unde tu te duci ades,
Ca să scrii pe înţeles
Pentru noi, de pază îngeri,
Scrierilor tale-n plângeri
Ce aşteaptă să-nsereze,
Sufletul să lumineze
Pentru cei ce vor să vadă
Sufletul căzând ca pradă
În supunere tăcută,
Mută deseori, prea mută.
Suflete voind să furi,
Ai pus dragostea-n figuri:
Din triunghiuri şi din sfere
Ai făcut patrulatere,
Ai luat rigla şi compasul
Şi-ai făcut un cerc cu pasul,
Iar iubita se vedea
Din nimic, tangenta ta,
Ce, iubindu-te întruna,
Face soarelui cu mâna,
Ca şi când de la vecină
O trimiţi să ia lumină,
Ca s-o vezi în sânii goi,
Şi de abia mai apoi
În tablou s-o creionezi,
Ca în taină s-o visezi,
Căci poetul, orişicât,
Nu-i ceva şi doar atât,
Ci el este, ce şi ce,
Şi ce e, şi ce nu e...
E şi lut, e şi dogoare,
E şi piatră de valoare,
Iar tu, Rob cuminte-n prag,
Diamantul nostru drag.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!