Adio, domnișoară!
Înșeală-mă când încă-s foarte viu
Fă-o să știu, sau fără să o știu
Trădează-mă la timp cât se mai poate
Când mor de tot să nu-ți mai faci păcate
Iar când auzi că-n fine, am murit,
Tu să nu-i crezi, oricum, m-ai părăsit
De-aceea-n ăst voios poem, spre seară,
Dă-te cui vrei. Adio, domnișoară!
poezie de Eugen Evu (1978)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.