Pun puncturile și linie de sfârșit și, după ce Tomiță, vesel, m-asigură că n-a simțit nici ca o pișcătură de purice, îi citesc cronica. Confratele meu îmi mulțumește încântat; decât - pretinde să facem numai o foarte mică modificare la încheiere: în locul măselei, să punem credința. Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie.
finalul de la Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.