Cine mi-a luat cuvântul?!...
era zvelt, cam oacheș și atât de cuminte!
privindu-l din toate părțile părea
o hartă sau simfonie
experiență simplă, amestec de silabe
cu litere în așteptare
amalgam de sunete stinse.
neașteptat, trăindu-și libertatea în tihnă,
părea puțin obosit de înconjurul celor
ce-mi trec prin minte
atât de goale și reci
în această lume cu pielea întoarsă
ba pe față, ba pe dos
mi-a cerut să-l las
într-o formă a gândului
poetizat peisaj nocturn
pe pagina lui să doarmă,
să-și poată lua sensul de la capăt
e dimineață!
poate m-așteaptă în propria-i umbră
îl caut! pe unde-o fi?
cine mi-a luat cuvântul?
hei, oameni mari și chiar mai mici
m-ajută careva?
acest cuvânt este mai mult decât un vers.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre peisaje
- poezii despre noapte
- poezii despre libertate
- poezii despre hărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.