Elegie pentru mama

Poate că seara-i cel mai greu;
Eu ştiu că m-ai născut ţipând!
Azi strig la cer numele tău:
Mamă, coboara pe pământ!

În timp se face labirint
Şi continentu-i mai pustiu!
Mamă, secundele mă mint;
Spune-mi, ce mai rămâne viu!?

Si vino tu să mă mai naşti
Din nicăieri, din totdeauna;
Sunt tot mai mulţi iconoclaşti
Şi ne contestă cerul, luna!

Din raiul tău trimite-mi tu
O alta fiinţa iubitoare
Să potoleasca răul lumii,
Să-mi fie veşnică-ntâmplare!

Şi când nimic nu-mi este clar
Trimite-mi veşnica lumină!
O, mamă, sfântul meu altar,
Te striga florile-n grădina,

Şi merele să le culegi,
Şi câmpul să-l stropeşti cu vise,
Şi tainele să le dezlegi
Cu şoapte dulci din zări promise!

Copilul tău voi fi mereu,
M-aştepţi pe Căile Lactee
Să străvezim pământul greu!
Minune dulce, Stea-Femeie!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!