Numai datorită timpului, mișcării e posibilă condamnarea de sine, căința, și prin urmare bucuria sporirii în duh. Numai datorită spațiului și separării e posibilă iubirea și bucuria ei. Pentru făptura care nu se mișcă și nu e separată, pentru Dumnezeu, nu există nici bucuria sporirii în duh, nici binele iubirii.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.