În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi în prima parte a secolului al XIX-lea, în Europa se manifestă un interes tot mai sporit pentru creaţiile folclorice, pe fondul apariţiei primelor culegeri şi chiar a studiilor dedicate literaturii populare: J. Herder (1779), Kirşa Danilov - Vechi cântece ruseşti (1804), basmele fraţilor Jakob şi Wilhelm Grimm (1812), culegerea de cântece populare sârbeşti a lui Vuk Karadžic (1814). Premisa acestor demersuri stătea în convingerea că producţiile folclorice sunt păstrătoare ale limbii şi ale obiceiurilor străvechi, au valoare de document şi constituie un solid argument pentru drepturile popoarelor la independenţă şi unitate naţională.

începutul de la Mioriţa s-a născut în Maramureş, Preistoria de Dorin Ştef (2005)
Adăugat de Dan Costinaş
Votează! | Copiază!