Neant cu lentile de contact
prin lacrimi tragem de timp în fața zădărniciei
visele sunt doar niște monede de schimb
aruncate de zei în palmele cerșetorilor
mutilați de amintiri
pe eșafodul dimineții
ne ghilotinăm șansa unui nou început
și iată-ne singuri într-o lume
în care speranța cu aripi de ceară
s-a prăpădit pe stâncile abrupte ale inimii
nici umbrele nu mai leagă prietenii
ne îmbrățișăm spasmodic absențele
în fața neantului cu lentile de contact
poezie de Ionuț Caragea din revista Observatorul din Toronto (22 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.