Homo glacialis
Am nasul roșu, ca un morcov
Și ochii închiși, de brune gene,
Buze-s piper, din roșu-n mov...
Păru-am ca tabla de lighene.
Mâinile-mi țin în buzunar
Și-o mătură o port lopată;
Să curăț neaua pe trotuar...
Picioare-mi țin sub poala vată.
Am trupul alb din două sfere,
Umflat, de șubă și ițari,
Cu nasturi, putrezite mere
Și brâu, colacul de hornari.
Urechile, au căzut de frig
Și zâmbetul îmi stă să cadă...
Dar să profit, să-l am câștig
O iarnă în plus... îs om, de zăpadă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre urechi
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre nas
- poezii despre mere
- poezii despre iarnă
- poezii despre curățenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.