Visele din inima mea
Visele din inima și din mintea mea trec,
Nimic nu stă cu mine-ndelung, toate poartă-aripă;
Dar de la un copil mi-a rămas mângâierea
Unui cântec profund, prezent în fiecare clipă.
Dacă acesta ar trebui să mă părăsescă,
Prefer să mor ca-n toamnă frunzele, fără dureri,
Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva
Și au fost apoi uitate ca ploaia de mai ieri.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.