Prima aniversare
După ce ai murit, străinii din oraș
Au dus pe roți cutia neagră de lemn
Afară-n dreptul ferestrei. A fost clipa
Când camerele, casa, ca la un semn,
S-au mărit. Spațiul devenise grotesc, uriaș.
În acea prea lungă zi, dominant până la silă,
A fost spațiul. Din acel moment, tot ce-am
Încercat a fost teama. Apoi roțile
S-au urnit, cutia a dispărut de sub geam.
A rămas camera goală, rece, impasibilă.
poezie de Weldon Kees, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Nu este introdusă data nașterii pentru Weldon Kees. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.