Vedere de la mansardă (fragment)
Asta până când și eu, sus, acolo-n turnul vremurilor mele,
Printre ruine familiare,-am început să plâng încetișor
Pentru adevăr, boli, accidente, crime, război și alte rele,
Pentru ca toți au murit și pentru că și eu va trebui să mor.
A nins, copacii au rămas, promisiunea s-a-mplinit,
Iar eu, copilul, am dormit.
poezie de Howard Nemerov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre somn
- poezii despre război
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.