Deasupra capului strălucește ceva albastru punctat de nori. Părinții mi-au spus că se numește cer: e plin cu îngeri, dar mai ales e plin cu Dumnezeu. Uneori, cerul este doar ochiul lui Dumnezeu. Alteori nu e nimic: pur și simplu stă deasupra.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, 1. Sau cum am devenit bărbat la 4 ani (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.