Lui Qiwu Qian îndreptându-se spre casă după ce a picat examenul

Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înţeleptul şi meşterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munţii de răsărit,
Ai renunţat la viaţa culegătorului de ierburi vindecătoare
Şi ai bătut drum lung până la Poarta de Aur
Ca să descoperi că zelul tău a fost în zadar.
... Pentru a petrece Ziua fără Foc pe unul din râurile sudice,
Ţi-ai reparat hainele de primăvară acolo, în oraşul de la nord.
Acum, părăseşti capitala, iar eu îţi torn vinul de bun rămas –
Curând voi rămâne singur, fără prietenul meu de suflet.
În barca din lemn dulce de scorţişoară,
De-a lungul copacilor din zare,
Vei pluti din nou spre uşa ta din stuf împletit,
Spre un asfinţit luminând palid oraşul îndepărtat.
... Deşi s-ar putea să nu-ţi fi atins ţelul, să nu te îndoieşti
Că unora li-i dat să-audă muzica de pe cealaltă parte a lunii.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!