Trupul nins al visărilor
Am aruncat priviri înapoi
spre hotare neumblate,
caut o zare care piere mereu,
mă rotesc într-un cerc
și fac cale întoarsă
spre începuturi repetate.
Cântecul și plânsul se pierd
în somnul pământului,
pe trupul nins al visărilor.
Și se întorc în mine,
ghețarul ce tace,
în adâncul unei peșteri
de la începuturile lumii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre speologie
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
- poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.