Triste lacrimi de iarnă
Visul moare în somnul iubirii
(nu există un ieri sau un azi),
se înfiripă și se stinge
pentru a pleca în necunoscut.
Cel care a plecat
va veni
și inima lui va fi
inima mea.
Să exiști pentru că ești
între a te naște și a muri
nici nu pier
nici nu sper
dincolo de toate
voi fi doar o apă
să-l spăl pe cel vrednic
ivit dintre oameni.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre existență
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.