Ningea nătâng
Ningea nătâng și într-o dungă
pe manechinele din parc.
Luna-mbrăcase trenă lungă
și Cupidon trăgea de arc.
Statui de gheață, solitare,
Pe fire ude de paing,
Se tânguiau cu voci amare
ca doi boxeri striviți în ring.
Ningea nătîng, ningea poeme
pe tâmplele unui balcon.
Priveam nălucile boeme
ce fredonau la unison.
Gonind prin candida ninsoare,
Zburând frenetic ca Icar,
I-am dat uitării-o-mbrățișare,
Și-am înecat-o-ntr-un pahar.
poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marioara Nedea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre voce
- poezii despre singurătate
- poezii despre sculptură
- poezii despre poezie
- poezii despre parcuri
- poezii despre modeling
- poezii despre gheață
- poezii despre Cupidon
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.