De Sânziene
Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc... Coronițele cad...
A vieții cunună aș vrea să revină,
Dar țigla e udă sub lacrimi de jad.
Se tânguie clopote-n vechea biserică,
Surâd sânziene pictate pe cer,
A mamei cunună n-a vrut să rămână....
Demult, îngropată-i sub lacrimi de ger.
În sat pregătite-s în corlițe seceri,
Recoltele-așteaptă, țăranu-i avid,
Eu, secera morții, nicicând n-oi ierta-o...
Mi-a dat amintirea... Azi, câmpu-i arid.
Și plâng sânziene când rupt le e trupul
De mâini plămădite în câmpuri cu dor...
Eu trec mai departe... Sărut, trist, o cruce,
Iar viața îmi pare floral, trist, decor.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mugurel Pușcaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.