Visul unei nopţi de vară

E vară, pretutindenea, acum e vară,
Ne toropeşte zilnic arşiţa de-afară,
Valuri de căldură, ca falduri de mătasă,
Ne-alungă din natură, fugim cu toţii-n casă.

Tot corpul parcă arde, setea ne cuprinde
Şi ni se pare că şi apa băută e fierbinte,
Tot căutăm mereu, răpuşi de disperare,
Un ochi de apă rece, o undă de răcoare.

Noaptea e călduroasă, aerul e greu,
Mă las ademenită, încet, de somnul meu,
Plutesc aievea, pe-o barcă, legănată,
Pe-o mare azurie, magică şi-nspumată.

Văd ţărmurile mării umbrite de verdeaţă,
Palate străjuite de arbori plini de viaţă,
Văd peştii ce înoată în ape cristaline,
Vibrez de fericire, mă simt atât de bine!

Şi poposesc în noapte pe cărări de dor,
Cerul spuzit de stele nu are niciun nor,
Doar luna îmi zâmbeşte pe bolta înstelată
Iar tu m-aştepţi, iubite, în noaptea luminată.

Şi zorii mă îmbie, zăresc un curcubeu,
Cu-o mantie de flori acopăr trupul meu
Şi picur puţin verde în ochii de smarald,
Ce noapte minunată, ce vis adevărat!

poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!