Nisipurile de la Dee
"Hei, hei, Mary, du-te și adu vitele acasă,
Și adu vitele acasă,
Și adu vitele acasă,
De-a curmezișul nisipurilor de la Dee";
Vântul de vest era cumplit și marea furioasă,
Iar ea singură la drum porni.
Mareea de vest și-a-întins peste nisip, lichid, veșmântul,
Peste nisip, lichid, veșmântul,
Peste nisip, lichid, veșmântul,
Până departe, unde ochiul nu putea privi.
Rulouri de ceață s-au rotit și au ascuns pământul:
Iar ea acas' nicicând mai reveni.
"Oh! buruieni sau pești, sau păr plutind se vede?
O șuviță de păr auriu pe marea verde,
Părul unei fecioare-înecate-n unda verde
Deasupra valurilor argintii?
N-a existat vreodat' somon blond, mă crede,
N-aș paria pe-așa ceva la Dee."
Ei au au adus-o dincoace de valuri pe frumoasă,
Ferită de morișca spumei, rece și sticloasă,
A crudei spume, mereu nesățioasă,
Și i-au săpat mormânt lângă valurile vineții:
Dar pescarii și-azi o mai aud mânând vitele spre casă
De-a curmezișul nisipurilor de la Dee.
poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nisip
- poezii despre păr
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre păr blond
- poezii despre pești
- poezii despre pescuit
- poezii despre ochi
- poezii despre furie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.