Atenție, sufletul
Atenție, mi-am pierdut sufletul,
Aducătorului bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
Ehei, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile și mai mult,
Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.
Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,
Sunt sigur că la ceva tot folosește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 24 iunie 2015: |
| Exotice plăntuțe? Așa ai zis, poete? Ah, sufletu-ți e-aicea, icoană-mi în perete! Mi-ai apărut, poete, Luceafăr sau mic zeu O, cât de mult te-asemeni la chip, cu Dumnezeu! Ah, pot să-ți sar în brațe, ca în iubiri carmine? Să-ți dau ție, degrabă, tot aurul din mine! Te voi păstra, etern în sufletu-mi, poete! O, nu-mi furați, vă rog, tabloul din perete...! |