Uneori kitsch-ul și coșmarul au aceeași compoziție și folosesc aceleași ingrediente. Spun asta din cauză că mă surprind uneori în captivitatea unui junghi distopic. Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineață și până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaș și Dan Puric? Cum aș putea supraviețui într-o asemenea companie? Și, mai ales, cum aș evita smintirea?
începutul de la Noi vorbim, nu gândim, Argument de Radu Paraschivescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi umor despre populație, umor despre noapte, umor despre kitsch, umor despre dimineață, umor despre coșmaruri sau umor despre Maria
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.