Mi-e drag de tine și mi-e târziu
și-ți seamăn ochii prin livezi
șopârlă verde-n solzi lichizi
ca să mă vezi și drag să-ți fiu
mă dojenești de bătrâneți
rămân copacul trist sub norul roșu vinețiu
m-ascund sub umbra ochiului tău viu
pe-un pat de ferigi stau în brațele lui Dumnezeu
reverberează timpu-n trupul greu,
roată dințată peste pieptul obosit
de așteptări, de răni, de asfințit
mi-e dragă moartea și ea e frumoasă
adânc mai lunec, și cad, mă-ntunec
alunec într-un somn al nimănui.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.