Nostalgicii unui alt timp

toate marile poveşti
de dragoste sfârşesc tragic
de cele mai multe ori.
suntem nostalgicii incurabili
ai unui timp rămas revolut,
călători imaginari în interbelice
carete zburătoare,
pe deasupra bucureştilor
odinioară-n floare
urmăriţi de moarte şi de prigori,
spirite boeme mai dăunăzi,
subjugate de ardoarea artelor
şi de păcatul ochilor codanelor,
căutători ai santanelor,
degustători de plăceri estetice
de arsuri şi tainici fiori
fugind de cenuşiul vieţii
încă din zori, de fatalităţi
părul uns cu briantină,
obraz cu sulimeneli
fără prejudecăţi şi imberbi deloc
în smoching-ul alb ca floarea
carete şi cai cu clopoţei
pe al dâmboviţei chei
fără stele-n frunte, doar cu nevoi
doar el- poetul- cu luciri de păcat
înghiţise cenuşile iubirii
şi murise-n dulce dorinţi,
doar lumea-adulatoare
căzuse-n tainic oftat.
fusese un geniu ce cândva iubise
doar ochii-n criptă
urmăreau steaua polară
trupul frumos acum era un leş
pustiu întotdeauna rămas
şi veşnic ne-nţeles.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!