Iadul-pământ
Iadul a luat liftul
Și a urcat pe pământ.
La tot pasul păsări
Cu o copită în loc de aripă,
Câini cu trup jumătate pisică,
Ciclopi creați dintr-un dezastru mental...
Ce cumplit areal!
Peste tot umbre răstignite pe cer,
Rânjete stranii,
Dorința de a umbla prin moarte
Cu tălpile goale...
Viziuni sălbatice și amare...
Copaci cu ramuri crescute
Spre-n pământ,
Copii bicefali împărțind nedreptatea
Durerii aceluiași trup...
Oi cu botul de lup.
Jumătate de cal, jumătate de leu,
Flămânzind antagonici mereu.
Mat divinității,
Speranței desăvârșirii,
Luminii, iubirii...
Furtuni și cutremure,
Vulcani, inundații,
Ori secetă, E-uri, ură, plâns, radiații,
Uraniu copt în cuptor,
Potolindu-ne foamea.
Fântâni potolindu-ne setea cu tăceri și nămol,
Lacrimi de cenușă
Rătăcind pe cuptor...
............................................................
Liftul coboară...
Lotca întunericului
Desenează pe valuri
Spasme de sticlă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre întuneric
- poezii despre vulcani
- poezii despre viziune
- poezii despre tăcere
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre pisici
- poezii despre perfecțiune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.