Speranța
A venit în lume un nou simțământ,
un nou apel străbate lumea;
pe aripi de vânt lejer
să zboare acum din loc în loc.
Nu către spada însetată de sânge
el atrage familia umană:
lumii veșnic războinice
îi promite o armonie sfântă.
Sub semnul sfânt al speranței
se strâng pașnicii luptători
și repede evoluează afacerea
prin munca celor care speră.
Puternic stau ziduri milenare
între popoarele divizate;
însă vor sări în lături barierele încăpățânate
dezbătute de sfânta dragoste.
Pe temelia unei limbi neutre,
înțelegându-se reciproc
popoarele vor forma în armonie
un mare cerc familial.
Colegii noștri sârguincioși
nu vor obosi în munca pentru pace,
până când frumosul vis al omenirii
nu se va desăvârși pentru totdeauna.
cântec, muzica de Félicien Menu de Ménil, versuri de Ludovic Lazar Zamenhof
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre promisiuni
- poezii despre perfecțiune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.