Dar vai! Dinu Lipatti ne-a părăsit de timpuriu; era român, și în plus era finul meu... Când am putut, în sfârșit, pentru prima oară să-l strâng în brațe, finul meu avea patru ani, umbla și vorbea. În scurt timp a făcut progrese surprinzătoare. Îmi devenise infinit de simpatic, văzându-l cum șovăie în fața mai multor vocații; am crezut un timp că va deveni violonist. A terminat și clasele de teorie, dovedindu-se deosebit de înzestrat pentru compoziție. În cele din urmă ajunsese minunatul pianist pe care l-am aplaudat cu toții. Ah! Cum știa el să cânte Suitele de Bach!
George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei românești, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.