Propedeutică

Puteam să-mi propun – pedant – o poiană pustie de paşi de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori –
ca să pot intui – inocent – impostura iubirii.

Învăţam îndărătnic – să-ndur când se-nalţă şi mă înconjură curţi de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai şi căi şi culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori –
ca să-ncerc să pricep – imprudent – paradigma puterii.

Ezitam să evoc evadări şi eranţe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, poveşti, porţi, parabole, punţi, piraţi şi primejdii;
nocive năluci – nave negre, nedemne de nimb – născând nebuneşte din nori;
atoli anulaţi, epurate elanuri, cenzurate comori –
ca să ştiu cum să neg – insolent – noţiunea nădejdii.

Sufeream sugerând – simetrie sinistră – siluete şi spectre: suspecţi de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranţei, câte-un leş aderând unei funii;
ferocea forestă foşnindu-şi fireştile flamuri: frunzişul funest fără flori;
funebrele fructe din furci, furnicând de fiori –
căci speram să-mi inculc – inerent – simţul suspiciunii.

Număram, necurmat născocindu-mi – netrebnic neutru – numai nopţi fără noimă în zori;
monstruoase minciuni de magie mizeră menită să mântuie morţii:
meschinul miracol metafizic, mecanica mult-mohorâtelor mori
mărunt măcinîndu-ţi mirarea minutei când mori –
năzuind să măsor – imanent – matematica morţii.

poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Votează! | Copiază!