Singurătatea
Am privit, în ochi, singurătatea.
Era așezată pe podeaua casei.
Ronțăia chipsuri.
Am invitat-o la masa mea.
De atunci, la cină,
Îi spun ce se întâmplă peste zi,
O întreb de unde vine noaptea
Și îi mai spun că eu singur
Îmi sunt de ajuns.
poezie de Octavian Mihalcea din Poezii (2012)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
1 Legamant [utilizator înregistrat] a spus pe 1 iunie 2015: |
Eu singur imi sunt de ajuns.Ma tem, insa, de suprasaturatie.Astfel risc sa "fiu de ajuns" si pentru altii |