(NE)NOI
Noi suntem prea cuminți față de ce
Ne credem amândoi, fără temei
Și suntem prea cuminți față de cei
Care, crezându-ne bolnavi ca ei,
Ar vrea de ceva să ne vindece.
Noi suferim de ce nici noi nu știm,
Ne vindecăm îmbolnăvindu-ne
Cu "ne" de la neant sfârșindu-ne,
Concomitent sinucigându-ne
Și înviind pe rând, urâm, iubim...
Noi stăm cuminți ca între paranteze,
Într-un enunț pe care nu-l rostim
De veșnicii în care putrezim,
În timp ce-n loc de cât în ea-ncolțim,
Secunda noastră stă să explodeze.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (18 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre secunde, poezii despre iubire, poezii despre boală sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.